M A Î T R E

La una dintre ultimele noastre intalniri, pe patul de spital, se intreba cum o fi „intunericul”. Din pacate, el a aflat raspunsul la aceasta intrebare mult prea devreme.

Eu l-am cunoscut pe maître, asa cum ii spuneam noi in birou, imediat dupa terminarea facultatii. Si, incepand de atunci, am lucrat impreuna cu el. In tot acest timp (12 ani) nu am incetat sa invat de la el si sunt convins ca as mai fi avut multe de invatat.

Maître a fost tot timpul cu un pas, cel putin, inaintea celorlalti; parca stia ce avea sa urmeze. Poate si de asta el era tot timpul pregatit.

Ca avocat, a fost extraordinar. In toate cazurile reusea sa surprinda si sa redea esentialul si avea o putere de convingere fantastica. Iar ca si negociator, nu avea rival. Foarte greu sa-i faci fata. Si din acest motiv ma bucuram ca suntem de aceeasi parte a “baricadei”.

Daca putem spune ca, in ceea ce priveste avocatura, mai avea „concurenti”, ca si practician in insolventa, nu exista asa ceva. Practic, maître a fost cel care a pus bazele acestei profesii liberale in Romania si a dus-o acolo unde este acum.

Si ca om a fost extraordinar, o persoana de la care aveai multe de invatat, cu o cultura vasta si cu un simt al umorului dezvoltat. Foarte greu sa gasesti un om care sa faca atat de mult bine atat de multor oameni.

Am fost norocos sa cunosc, sa invat si sa fiu format de un astfel de om.

Imi voi aminti mereu de maitre cu bucurie si cu un mare, mare respect.

Dumnezeu sa te odihneasca in pace!

Av. Stefan Dumitru

Pentru noi toți, Arin Stănescu a fost in primul rând, un mentor. Deși cunoscut publicului larg mai ales din postura de Președinte al Uniunii Naționale a Practicienilor în insolvență din România, fiind cel care, cu pasiune și devotament a pus bazele acestei profesii și a adus-o la ceea ce este astăzi – un reper în cadrul profesiilor liberale – Arin Octav Stănescu a fost deopotrivă un mare avocat.

Avocatura de bară a fost și a ramas pentru el întâia și marea lui iubire, chiar dacă a excelat prin harul său vizionar incontestabil ca practician în insolvență.

Inteligent și sclipitor, avocatul Arin Stănescu avea talentul de a exprima succinct, clar și precis ceea ce trebuia punctat.

Ne-a învățat să ne exprimăm poziția cu demnitate în instanță, să nu ne lăsăm dominați de emoția momentului pentru a nu ne jigni adversarii, să avem generozitatea de a înțelege și perspectiva acestora, să rămânem calmi și lucizi pentru a ne putea susține în mod coerent și convingator pledoaria.

Detașarea cu care putea să își susțină ideile și lipsa oricăror patimi gratuite îi scoteau la iveală o altă calitate, un simț al umorului fin și pătrunzător, caracteristic oamenilor înnobilați spiritual.

Dar cel mai important, conștient de faptul că avocatura este o profesie cu o importantă misiune socială și istorică, avocatul Arin Stănescu și-a exprimat opiniile în mod tranșant, onest și fără echivoc atunci când a crezut și a simțit că valorile profesiei lui de suflet ar putea fi afectate.

Spirit liber și nonconformist, a spus întotdeauna ceea ce gândește, îndemnându-ne să credem că Dreptul înseamnă Principii iar pentru a putea salva principiile, adevărul trebuie spus mai ales atunci când mulți se feresc să o facă.

Pentru tot ce a însemnat Avocatul dar mai ales, Omul – Arin Stănescu în devenirea noastră ca profesioniști, îi vom rămâne veșnic recunoscători.

Maitre, căci așa vei rămâne pentru noi, vei fi mereu în sufletele noastre.

Dumnezeu să te aibă în pază și să-ți ocrotească sufletul!

Echipa SMDA

In Memoriam                                                                                                   

L-am cunoscut pe Maitre, stagiar fiind, iar viața a făcut ca prima întâlnire cu dânsul să ne așeze pe poziții adverse. În apărarea de caz pe care o construisem cu ardoarea și entuziasmul tânărului avocat, aveam o singură vulnerabilitate. Fără a se prevala în niciun fel de faima sau prestigiul de care se bucura, apelând doar la câteva fraze simple, dar care dovedeau o ascuțită inteligență și un fin simț psihologic, m-a făcut să-mi recunosc singură vulnerabilitatea.Quod erat demonstrandum.

Pentru că Maitre prefera întotdeauna o argumentare sintetică, fără detalii, extrem de concis în raționamente și, tocmai de aceea, de o logică exemplară. Era adeptul clasicului ”Căutând să aperi totul, ajungi să justifici tot; greutatea este să găsești argumentele”[1].

Tocmai de aceea nu suporta discuțiile lungi și letargice. Maitre s-a ghidat în viață după principiul conform căruia singura armă de convingere a unui avocat pledant este concizia expunerii. Concluziile sale aveau consistență, pentru că veneau din tehnici bazate pe un ritm alert al minții și profunzime în analiză. Ascultându-l pe Maitre cum își argumenta ideile, în fraze scurte, urmărindu-i construcția și reperele în gândire, se crea impresia ”tertium non datur”.

Asta nu înseamnă că Maitre nu accepta contrazicerea. Trebuia însă să reușești să aduci argumente care să-i capteze interesul, de natură să aducă în dezbaterea ideilor un palier nou, un teritoriu neexplorat. Pe Maitre nu-l convingeai plagiindu-i pe alții. Aprecia tot ceea ce era nou și original.

Poate tocmai de aceea Maitre a fost menit să pună bazele unei noi profesii, aceea de practician în insolvență. S-a implicat cu sufletul, cu mintea și cu scrisul. A creat legătura între tradiția dreptului comercial român, prin ”oficiul sindicului”, și mai noul ”Insolvency Practitioner” sau ”Insolvency Office Holder”.

Mai mult decât atât, a practicat cu mult entuziasm și mândrie această profesie, pentru că a reprezentat pentru dânsul provocarea de a îmbina cunoștințe din mai multe domenii, fiecare cu complexitățile și dificultățile ei. Realitatea insolvenței este cu totul alta decât teoria ei, iar Maitre spunea de multe ori asta.

Înțelegea și riscurile la care sunt expuși practicienii în insolvență și pleda pentru ponderarea lor, înțelegea blocajele sau derapajele generate de situațiile critice și venea cu soluții și argumente. Era însă extrem de vehement și critic atunci când aceste dificultăți erau efectele neînțelegerii sau refuzului de înțelegere a legii sau a logicii. În primul rând, pentru că, în viziunea lui Maitre legea trebuia sa fie întotdeauna logică, ca atare, bazându-te pe logică, nu puteai încălca legea. În al doilea rând, a demonstra adevărul nu era o chestiune de curaj, ci una de datorie, de verticalitate în profesie. Și a apărat cu devotament această profesie, implicându-se în toate etapele sale de naștere și evoluție legislativă, încercând mereu să rezolve dificultățile practicii prin repere legale clare.

A fost, în multe rânduri, vocea care a rupt tăcerea. Tăcere generată uneori de efectul copleșitor al unei realități schimbate peste noapte sau alteori chiar de teama de a nu putea convinge. Iar vocea lui Maitre, pentru că a știut să se facă auzit, a schimbat multe in această profesie. Iar unele lucruri, chiar dacă nu sunt percepute ca fiind cumva schimbate, în lipsa sa poate nu erau deloc.

Pentru tot ceea ce a lăsat în urma sa, prin forța și implicarea sa în această profesie, Maitre rămâne un reper profesional.

Dumnezeu sa-l odihnească în pace!

Av. Andreea Deli-Diaconescu

[1] D. I. Dobrescu, Revista judiciară, n. 2, 5 mai 1905, citat în Prof. Univ. Dr. Mircea Duțu, O istorie a avocaturii române, Vol. I, ed. Economica, 2001, pag. 123.

Domnule Arin Stanescu, cand va veti intalni cu Dumnezeu, sa-i explicati, in stilul dvs. caracteristic, ca daca o sa ia oamenii buni de pe Pamant, Pamantul va intra in faliment.

In felul acesta, poate, o sa va trimita inapoi, sa-i reorganizati macar pe cei care au tinut cu adevarat la dvs...

Va multumesc pentru ca mi-ati oferit ocazia sa va cunosc!

Av. Pascu Radu-Alexandru

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

A plecat DOMNUL ARIN STANESCU. A plecat... L-am cunoscut. A tipat de atatea ori la mine... Am ras impreuna de atatea ori... Am lucrat impreuna sapte ani. Un OM. Cu solide cunostinte de drept (polemizam deseori, castigam cateodata...), un familist desavarsit, plin de viata, cu un simt al umorului deosebit... Un om care a trecut peste mizerii, care ne-a invatat sa trecem peste mizerii... UN OM.
Si, acum, imi e greu sa spun: A FOST. A FOST UN PRIETEN, UN FRATE MAI MARE... Toti cei care au lucrat cu domnia sa au simtit asta... Sunt SIGUR.

Drum bun, DOMNULE Arin Stanescu! Va multumesc!

Av. Dragos Cojocaru

În cei 7 ani de colaborare nu am avut niciodata curajul să îi răpesc câteva minute – știam ca pe umerii dânsului atârnă responsabilități uriașe și acele minute ar fi putut avea o destinație notabilă sau, oricum, o mai mare valoare - pentru a-i spune cât de mult îl apreciez, cât îl admir și cât îl respect. M-am împăcat cu gândul că un asemenea om, atât de deștept și de bun, atât de sensibil … în felul său, atât de pregătit profesional și atât complex, a știut în mod sigur că avocații lui, asa cum ii placea să ne numească, îi vom fi fost alături necondiționat, dornici să primim fiecare lecție a sa, de drept sau de viață, și onorați de privilegiul de a-l fi putut cunoaște.

Domnule Stănescu, amprenta dumneavoastră marchează viața noastră și vă multumim!

Av. Alexandra Zodianu

Un gând pentru Arin

Îmi voi aminti mereu acea zi de 29 decembrie 2015, zi înnorată și rece, o zi cernită ca și sufletele celor care l-au condus pe ultimul drum pe Arin.

Când am intrat în marea sală a Templului am găsit o mulțime de oameni, dar și alții au continuat să vină până la începerea ceremoniei funerare. Pe unii îi cunoșteam, pe alții nu. De fapt nu-mi plac ceremoniile de acest fel și nu o dată am spus, mai în glumă, mai în serios, că dacă s-ar putea nu m-aș duce nici la a mea.

Am mers la Arin nu pentru că m-ar fi obligat cineva, ci animat doar de sentimentul imperios de a mai fi încă odată aproape de el, de cel pentru care am simțit de-a lungul timpului o profundă prietenie, De această dată nu-mi mai putea pune întrebarea cu care mă întâmpina de câte ori ne întâlneam: Ce mai faci, Mihai ?

Am înțeles că același sentiment îi adusese acolo pe toți ceilalți.

Atunci mi-am amintit frumoasele vorbe învățate în școală la orele de logică -matematică: Prietenii prietenilor noștri sunt prietenii noștri.

Uitându-mă la cei prezenți acolo, la acei foarte mulți prieteni ai lui Arin, aș fi vrut să le spun:   Dragi prieteni ai lui Arin, începând de azi vă consider pe toți prietenii mei !

Îi mulțumesc pentru aceasta lui Arin și vouă tuturor cei care ați fost atunci în preajma lui și cărora vă adresez apelul de mai sus.

Ing. Mihai Dimonie.

Pentru marele om, avocat Arin Octav Stănescu

            Încep prin a evoca, cu drag și admirație, figura celui care a fost cel mai longeviv și eficient Președinte al Uniunii Practicienilor în Insolvență ARIN OCTAV STĂNESCU, un om de o calitate deosebită, un coleg, un profesionist și îndrumător de excepție și pentru că l-am cunoscut îndeaproape,  îndrăznesc să afirm că, un familist convins.

            Îmi amintesc cu plăcere cum l-am cunoscut pe domnul Arin Octav Stănescu pentru prima dată  în anul 1997, într-un cadru nu prea prietenos, într-o sedință de lucru la Guvernul României. Dânsul era atunci angajat-consultant al Guvernului României reprezentând S.C.P.A. Zamfirescu și Asociații, entitate de specialitate  angajată pentru consultanță juridică în restructurarea Societăților Naționale, iar eu angajat specialist în Consiliul de Reformă. Îmi aduc perfect aminte cum în acea sedință de lucru, care a durat peste 3 ore, am avut multe discuții contradictorii pe proiectul actului normativ cu domnul avocat Arin Stănescu și colaboratorii săi, pe care, după multe explicații și justificări logice, le-am depășit, iar dânsul, la sfârșit, mi-a strâns călduros mâna și s-a adresat Ministrului Secretar de Stat Adrian Ciocănean spunându-i  “Bravo domnule Ministru, aveți colaboratori de nădejde aici”.

            L-am reîntâlnit în același an la Ministerul Industriilor, unde domnul Arin Octav Stăescu, alături de reprezentanții Fondului Proprietății de Stat, pe atunci cel mai mare paron al României, realiza prin efortul și lobby-ul făcut,  cea mai mare  întâlnire interministerială, având drept scop organizarea profesiei practicienilor în insolvență, profesie care să asigure reoganizarea și restructurarea datoriilor societăților comerciale.

            Cei prezenți din partea Fondului Proprietății de Stat,  inclusiv Președintele de atunci al acestei instituții, erau profesioniști care aveau multă experință în domeniul restructurării societăților din portofoliul Fondului Proprietății de Stat din cadrul direcțiilor de specialitate. Toți au apreciat în mod deosebit proiectul de organizare a profesiei prezentat tuturor de Arin Octav Stănescu, cel care a avut viziunea necesară externalizării și legiferării acestei activități.

            Trebuie să recunosc că la acea dată nu prea agream definiția de “lichidator judiciar” și nici nu avem capacitatea de a înțelege menirea acestei profesii, mai ales că la rândul meu lucrasem în Fondul Proprietății de Stat din 1994 până în 1997 unde mă ocupam și militam pentru transferul de proprietate de la stat la privat cât mai urgent posibil, iar atunci mi se părea un nonsens să vorbesc despre lichidări ale unor companii care se zbăteau pentru supraviețuirea în “economia de piață originală”. În sfârșit, la acea întrunire domnul Arin Octav Stănescu, prin discursul său captivant și glumele dânsului strecurate în timpul interpelărilor primite, a fost triumfal, primind admirația colegilor auditori.

            Între timp Consiliul de reforma s-a desființat și viața mi-a purtat pașii în mai multe posturi din Ministerul Agriculturii, Cabinetul Primului Ministru Radu Vasile și Senatul României, pentru ca, într-un final să iau decizia trecerii în domeniu privat și să mă alătur, la solicitarea domnului Arin Octav Stănescu, echipei de specialiști ai nou înființatei societăți Reconversie și Valorificare Active SA. 

            Angajată în cadrul echipei Reconversie și Valorificare Active SA (RVA), am constatat că munca alături de domnul Arin Stănescu era o permanentă acumulare de cunoștinte, o colaborare bazată pe respect, profesionalism și corectitudine în care el se impunea întotdeauna prin generozitatea soluțiilor propuse. Niciodată nu am simțit o presiune sau impunere dură a dânsului în deciziile ce trebuiau luate ci incercarea de a mă convinge, cu blândețe și argumente logice, asupra legalității și oportunității opiniilor sale. Deși  de multe ori nu îmi dădea dreptate imediat, după ce îmi asculta cu răbdare opinia, constatam cu plăcere că soluția adoptată în rezolvarea problemei era una care ținea cont de opinia mea. Această tactică o adopta cu toți colaboratorii săi pe care îi aprecia ca cinstiți, corecți cu el și cu profesia îmbrățișată.

            Toată munca lui din ultimii 10 ani de viata și-a pus-o în slujba organizării profesiei, a creării cadrului legal de desfășurare a acesteia, precum și pentru reglementarea și protejarea membrilor breselei de ingerințele uneori brutale ale diferitelor instanțe în apărarea unor interese economice locale adeseori menite a distorsiona grav piața în diverse domenii.

            Cu puterea lui de conducător vizionar, cu inteligența sa deosebită, cu autoritate și charismă, dar și cu pregătirea și experiența profesională de înaltă calitate, ARIN OCTAV STĂNESCU a putut să răzbească prin convingerea și argumentarea logică expusă în fața forumurilor legislative și a comisiilor de specialitate despre oportunitatea adoptării unor legi specifice care să permită exercitarea cu demnitate a profesiei.

            Astăzi, constat cu mare regret că locul lăsat liber în 27 decembrie 2015, în mod irevocabil, de Președintele nostru, domnul Arin Octav Stănescu, a creat un gol imens în cadrul Uniunii Practicienilor în Insolvență, gol care nu va putea fi umplut de nici unul dintre noi deoarece nu exista un om de anvergura și cu viziunea Domniei Sale.

            Sincer cred că breasla practicienilor în insolvență odata cu plecarea domnului Arin Stanescu a pierdut punctul de sprijin.

            În aceste momente de cumpănă, este datoria noastra, a celor care am îmbrățisat aceasta profesie, sa avem grija să nu se dărâme “castelul” construit cu greu de cel care a fost și va rămâne întemeietorul acestei profesii liberale, omul care a reușit introducerea și recunoașterea acestei asociații profesionale în rândul asociațiilor europene în domeniu.

            Este de datoria noastră, a discipolilor maestrului nostru, care cu atâta generozitate ne-a împărtășit vastele sale cunoștințele sale ca noi să evoluăm la un nou nivel, să ducem mai departe moștenirea lăsată de marele nostru îndrumător.

            Cu deosebit respect și stimă primului meu îndrumător.

            Av. Cristina Dică