Jurisprudență națională în domeniul insolvenței transfrontaliere, un număr de 25 hotărâri publicate integral, cu explicații și observații.

În cele ce urmează redăm un material de maximă relevanță pentru practicienii în insolvență, publicat de dr. Nicoleta Mirela Năstasie

În dorința de a promova și dezvolta domeniul insolvenței transfrontaliere în România, precum și de a realiza o bază structurată și coerentă de informare, am creat pe site-ul meu „insolventa-transfrontaliera” înregistrat în domeniul național .RO Secțiunea “Jurisprudență și articole”, unde am adăugat un număr de 25 hotărâri judecătorești pronunțate în România în perioada 2018-2023, cu explicații și observații.

https://insolventa-transfrontaliera.ro/jurisprudenta_nationala/

1. Curtea de Apel București. 2019. Cerere de recunoaștere a unei proceduri de insolvență din Elveția, respinsă. Inexistența reciprocității în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea. Reciprocitate de fapt.
2. Tribunalul București. 2019. Deschiderea procedurii secundare de insolvență în cazul sucursalei și al entităților fără personalitate juridică., admisibilă.
3. Curtea de Apel București. 2019. Cerere de recunoaștere a unei hotărâri în materie de insolvență pronunțată de o curte de arbitraj din Federația Rusă admisă de Curtea de Apel București. Îndeplinirea condiției reciprocității în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea. Dispozițiile art. 274 alin.1 lit. a din legea 85/2014 privind asistența în România solicitată de un reprezentant străin în legătură cu o procedură străină de insolvență. Dovada dreptului străin.
4. 4.Decizia ÎCCJ 1178/2020. Atribuțiile practicianului desemnat în procedura secundară de insolvență de a acționa în alte state membre UE. Recunoașterea hotărârilor în materie de insolvență.
5. 5.Tribunalul București. 2021. Cerere de emitere a unui certificat de grefă european. Calificarea acțiunii în atragerea răspunderii patrimoniale a persoanei vinovate de starea de insolvență ca o acțiune care decurge în mod direct din procedura de insolvență și care are o strânsă legătură cu aceasta.
6. 6.Tribunalul Specializat Cluj. 2023. Procedură secundară de faliment admisă la cererea practicienilor desemnați în procedura principală de insolvență. Cum pot fi evitate excepțiile lipsei capacității de folosință a debitorului și inadmisibilității procedurii secundare de insolvență a unei societăți cu COMI într-un stat membru și sucursală în România?
7. 7.Tribunalul București. 2018. Cerere de recunoaștere a unei proceduri de faliment din Noua Zeelandă respinsă. Inexistența reglementărilor care să permită recunoașterea în România a procedurilor de insolvență deschise societăților de asigurare desfășurate în state nemembre UE. Cerere de intervenție în interes propriu.
8. 8.Tribunalul Sibiu. 2022. Cerere de recunoaștere a unei creanțe declarată și recunoscută într-o procedură de insolvență a persoanei fizice din Germania, respinsă. Art. 19 și 20 din Regulamentul (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvență, interpretare, limite.
9. Curtea de Apel București. 2020. Procedură secundară de insolvență. Debitor cu COMI în Italia si sucursală în România. Excepția lipsei capacității procesuale de folosință a debitoarei, respinsă.Regulamentul nr. 848/2015 aplicat cu prioritate față de dispozițiile art. 43 din Legea nr. 31/1990.
10. Tribunalul București.2022 Procedură secundară/teritorială de insolvență. Debitor cu sediu principal în Italia și sucursală în România. Cerere respinsă pentru lipsa capacității procesuale de folosință a debitoarei – sucursală.
11. 11.Tribunalul Bistrița-Năsăud. 2019. Procedură secundară de insolvență. Debitor cu COMI și procedură de insolvență (concordat) în Italia. Inexistența unui sediu (establishment) în România. Cerere respinsă ca nefiind de competența instanțelor române cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditor.
12. Judecătoria Sector 2 București. 2023. Procedură principală de insolvență în Austria. Cerere rezoluțiune contract de vânzare bun mobil. Art. 3 alin 1 raportat la art. 4 din Regulamentul (UE) nr. 848/2015. Lege aplicabilă. Necompetența instanțelor române.
13. Curtea de Apel București. 2022. Acțiune în pretenții, admisă de instanța de drept comun. Pârâtă cu COMI în Italia, aflată în procedură de insolvență (concordat preventiv). Natura juridică a sucursalei înregistrată în România și efectele operațiunilor desfășurate de sucursală în România. Aplicarea și interpretarea art. 19 și art. 20 din Regulamentul (UE) nr. 848/2015 privind recunoașterea și efectele în alt stat membru UE a hotărârii în materie de insolvență, prin care s-a interzis dreptul de a face plăți pentru creanțe anterioare. Consecințele nedeschiderii unei proceduri secundare de insolvență în România. 
14. ÎCCJ. Decizia nr. 6 din 15 mai 2023. Recurs în interesul legii. Efecte asupra procedurii insolvenței, ca procedură de executare silită colectivă, cu caracter special.În considerarea prevederilor art. 227 alin. (2) din Codul civil, sediile sucursalelor, reprezentanțelor teritoriale ori punctelor de lucru sunt sedii (secundare) ale persoanei juridice înseși, ce corespund noțiunii de „sediu al debitorului”.
15. Curtea de Apel București. 2021. Cerere de recunoaștere procedură principală de insolvență și încuviințare valorificare bunuri. Societate cu COMI și procedura de insolvență în Italia. Lege aplicabilă. Condițiile recunoașterii procedurii principale, limitele verificării judiciare și efecte asupra activelor din România. Proba desemnării practicianului străin și atribuțiile acestuia.
16. Curtea de Apel Constanța. 2021. Acțiune în pretenții împotriva unei societăți cu COMI și procedură principală de insolvență în Federația Rusă, procedură recunoscută pe teritoriul României prin hotărâre a Curții de Apel București. Suspendarea judecății până la soluționarea dosarului de insolvență. Creditor cu drept de preferință. Aplicarea și interpretarea art. 292 alin. 1 si 2 din Legea nr. 85/2014.
17. Curtea de Apel Cluj. 2018. Acțiune în pretenții a unei societăți cu COMI și procedură principală de insolvență în Franța, precum și procedură secundară în Italia, formulată de practicianul desemnat în acest scop în procedura secundară prin hotărâre judecătorească. Lipsa calității de reprezentant. Art. art. 3 alin. 2, art. 16 alin 1, art.25 alin. 1, art. 27 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000.
18. Curtea de Apel București. 2022. Admisibilitate acțiune în anulare a actelor frauduloase în procedura națională de insolvență. Lege aplicabilă, convenția părților, limite. Competența judecătorului sindic român. Art. 117 din Legea nr. 85/2014 vs. art. 12 din Regulamentul (UE) nr. 593/2008. Inaplicabilitatea excepției prevăzute de dispozițiile art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 848/2015.
19. Curtea de Apel București. 2021. Acțiune constatare denunțare contract formulată de societate cu COMI și procedură de insolvență în Federația Rusă,în temeiul drepturilor conferite de art.295 din Legea nr.85/2014. Conflict negativ de competență. Aplicarea și interpretarea art. 274 alin.1 lit. a, art. 276, art. 281 din Legea nr.85/2014.
20. Curtea de Apel Iași. 2023. Cerere deschidere procedură insolvență formulată de un creditor cu sediul în Ucraina împotriva unei societăți cu sediul principal în România. Clauză arbitrală inaplicabilă. Competența exclusivă a judecătorului sindic român. Aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 274 alin. 1. lit. d) și art. 285 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, art. art. 2580 alin. (1) Cod civ, art. 1.066, art. 1.072 alin. (1) Cod procedură civilă.
21. Tribunalul București. 2021. Cerere deschidere procedură insolvență formulată de creditorul român împotriva unei societăți cu sediul principal în Cipru, respinsă ca inadmisibilă, pentru necompetența generală a instanțelor române. Inexistența unui sediu (establishment) al debitorului pe teritoriul României. Art. 3 alin 2 din Regulamentul (UE) nr. 848/2015. Inaplicabilitatea art. 276 din Legea nr. 85/2014.
22. Curtea de Apel Timisoara. 2019. Societate cu sediul principal în Germania și un punct de lucru în România. Cerere de deschidere a procedurii secundare de insolvență. Competența instanțelor române. Analiza criteriilor de determinare în România a unui sediu (establishment), în sensulart.2 pct.10 din Regulamentul (UE) nr. 848/2015. „Sediu permanent" conform art. 8 din Codul fiscal.
23. Tribunalul Tulcea. 2018. Debitor cu sediu principal într-un alt stat și sucursală înregistrată în România. Cerere de deschidere a unei proceduri de insolvență respinsă ca nefondată. Art. 3 alin 2 raportat la art. 2 pct. (10) din Regulamentul (UE) nr. 848/2015.
24. Curtea de Apel Brașov. 2021. Cerere de deschidere a procedurii de insolvență întemeiată pe Legea nr. 85/2014. Debitor cu sediul principal în Moldova și sucursală înregistrată în România. Norme de drept internațional privat aplicabile raportului juridic cu elemente de extraneitate în afara UE. Lipsa capacitate de folosință potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990, consecințe.
25. Tribunalul București. 2019. Societate cu COMI în Spania și sucursală înregistrată în România. Cerere de deschidere a procedurii principale, necompetența generală a instanței române.  Cerere de deschidere a procedurii secundare, inadmisibilitate. Cerere privind procedura teritorială, admisibilitate. Art. 3, art. 2.pct. 10 din Regulamentul (UE) nr. 848/2015.

Am propus două grupuri de dezbateri pe FACEBOOK și LINKEDIN denumite “INSOLVENȚĂ TRANSFRONTALIERĂ”, care își propun îmbunătățirea colaborării între profesioniști pentru a discuta și a găsi alternative viabile unor probleme complexe generate de procedurile de restructurare și insolvență în context internațional.

Din diverse motive, România a avut o expunere limitată la procedurile de insolvență transfrontalieră. În lipsa unei orientări jurisprudențiale naționale, în prezent instanțele, practicienii în insolvență, precum și mediul de afaceri se confruntă cu tot mai multe probleme generate de insolvența cu elemente de extraneitate. Dezbaterile deschise, cu caracter practic, pot fi utile membrilor sistemului judiciar, practicienilor în insolvență, specialiștilor în domeniul restructurării preventive, societăților aflate în dificultate financiară, creditorilor și investitorilor implicați în activități transfrontaliere pentru valorificarea si protecția drepturilor și activelor aparținând societăților și grupurilor de societăți. Dialogul într-o manieră practică și flexibilă în cadrul acestui grup poate fi un pas pentru a ne adapta mai ușor tendințelor crescânde către dezvoltarea unor întreprinderi și afaceri care implică mai multe jurisdicții și mecanismelor globale ar trebui să fie în atenția autorităților și specialiștilor naționali ca o realitate obiectivă.